Tangenţe şi dimensiuni culturale prin "AGERO"

Interviu cu Lucian Hetco (foto), editorul revistei Agero, acordat ziarului Timişoara

( "Românul planetar" se destăinuie... )

1) Stimate domnule Hetco, în ideea interculturalităţii, revista pe care o conduceti, “AGERO", este  un punct de referinţă. V-am ruga să ne prezentaţi începuturile acestui demers publicistic.

Lucian Hetco

 Revista Agero a debutat în toamna anului 2000 în peisajul publicistic românesc din diasporă, dar şi în cel din ţară, de unde provin marea majoritate a citirilor recente, de peste cinci mii zilnic, având actualmente rangul 5 din 9 posibile în clasamentele internaţionale Google. In prima ei fază, revista de cultură a avut doar caţiva colaboratori de origine română din Germania, în special din jurul oraşului Stuttgart. Pagina Agero a fost prima publicaţie electronică românească din Germania, ce urmărea iniţial asigurarea cu informaţie rapidă şi utilă în limba maternă a etnicilor români, membri ai societăţii Agero, precum şi a simpatizanţilor noştri din zona metropolei germane Stuttgart, din landul Baden-Wuerttemberg. Ideea de internaţionalitate şi globalizare a informaţiei cu caracter cultural pentru românii de „pretutindeni“ s-a întregit relativ rapid, prin corespondenţa bogată şi interesul constant al cititorilor, dar mai ales prin stabilirea de contacte culturale inter-româneşti, cu intelectuali români din ţară şi din străinatate, având în vedere puternica emigraţie românească din ultimii 15 ani. Aşa s-a născut, cum s-ar spune şi teoria „Românului planetar“ – noua mea carte în limba română fiind  o culegere de eseuri, ce tocmai a vazut lumina tiparului la Bucureşti, la prestigioasa editură Carpathia Press, având ca punct de reper o serie de mărturii, cred eu, interesante despre globalizare, ce a cuprins şi poporul român, cu teze despre viitorul poporului roman, apărute în decursul ultimilor doi ani în cadrul publicaţiei Agero cât şi in alte reviste de cultură din ţară. Dar succesul actual al publicatiei Agero, „Revista Agero“ ( adresa pe web:

Revista Agero a debutat în toamna anului 2000 în peisajul publicistic românesc din diasporă, dar şi în cel din ţară, de unde provin marea majoritate a citirilor recente, de peste cinci mii zilnic, având actualmente rangul 5 din 9 posibile în clasamentele internaţionale Google. In prima ei fază, revista de cultură a avut doar caţiva colaboratori de origine română din Germania, în special din jurul oraşului Stuttgart. Pagina Agero a fost prima publicaţie electronică românească din Germania, ce urmărea iniţial asigurarea cu informaţie rapidă şi utilă în limba maternă a etnicilor români, membri ai societăţii Agero, precum şi a simpatizanţilor noştri din zona metropolei germane Stuttgart, din landul Baden-Wuerttemberg. Ideea de internaţionalitate şi globalizare a informaţiei cu caracter cultural pentru românii de „pretutindeni“ s-a întregit relativ rapid, prin corespondenţa bogată şi interesul constant al cititorilor, dar mai ales prin stabilirea de contacte culturale inter-româneşti, cu intelectuali români din ţară şi din străinatate, având în vedere puternica emigraţie românească din ultimii 15 ani. Aşa s-a născut, cum s-ar spune şi teoria „Românului planetar“ – noua mea carte în limba română fiind  o culegere de eseuri, ce tocmai a vazut lumina tiparului la Bucureşti, la prestigioasa editură Carpathia Press, având ca punct de reper o serie de mărturii, cred eu, interesante despre globalizare, ce a cuprins şi poporul român, cu teze despre viitorul poporului roman, apărute în decursul ultimilor doi ani în cadrul publicaţiei Agero cât şi in alte reviste de cultură din ţară. Dar succesul actual al publicatiei Agero, „Revista Agero“ ( adresa pe web: http://www.agero-stuttgart.de ) precum şi decernarea unui Premiu de Excelenţă al Patrimoniului Românesc, în favoarea editorului şi indirect revistei de cultură, pentru "contribuţii deosebite la dezvoltarea dialogului de idei", în toamna anului 2005 la Bucureşti, de către Asociaţia Română pentru Patrimoniu, este în fond doar încununarea unui merit colectiv, al autorilor şi corespondenţilor noştri de-a lungul anilor, pentru care am asigurat un cadru, cred eu - cu adevărat elevat şi democratic.

2) Tangenţele şi dimensiunile culturale prin "AGERO", se datorează  desigur unei structuri   redacţionale bine gândite, ar fi interesant  să deschidem revista în… timp. Cum a evoluat?

Revista electronică a Agero a avut, chiar dacă poate părea la primă vedere incredibil, până în primavara acestui an (2006), de facto doar un singur editor şi redactor, în persoana mea. Volumul mare de corespondenţi, la ora actuală de peste 200, cât şi creşterea continuă a  pretenţiilor legate de calitatea materialelor publicate, dar şi a numărului de cititori ca urmare a cerinţelor fireşti de informaţie prin diversitate şi calitate, ca de exemplu şi folosirea constantă a diacriticelor şi a corecturii profesionale în tehnoredactarea materialelor noastre, au dus în final, după mai multe runde de consultări şi discuţii, la constituirea unui comitet internaţional de redacţie, nicidecum numeros, dar care lucrează prin consens. Din acesta fac parte oameni cu principii asemănătoare şi convingeri democratice, dispuşi sa depună o muncă redacţională gratuită, din idealism, în virtutea lucrului bine făcut. Din 2006 în  primăvară, redacţia Agero a câştigat doi noi valoroşi membri, foşti corespondenţi ai Agero, numindu-i aici pe domnul George Roca din Sydney, Australia, scriitor şi publicist de origine română din Oradea, ca şi mine de altfel, precum şi romanciera şi jurnalista bistriţeană, Melania Cuc. Lucrăm cum s-ar spune, în trei, de la distanţă pe mapamond, prin intermediul mijloacelor de comunicare moderne: internet, mailing şi conferinţe telefonice. Încă nu ne-am cunoscut personal, ne ştim doar din fotografii şi  corespondenţe şi totuşi avem deja un “suflet“, pentru aceeaşi cauză. Dar, şi ceea ce este colosal, cu caracter de unicat, datorită distanţei geografice ce ne desparte, ne vom întâlni toţi trei, cât de curând pentru prima dată la Oradea – Băile Felix, în septembrie 2006, aşa cum am convenit de curând în redacţie, ca să ne vedem, cum s-ar spune şi „la faţă“.

3) Limba română, un liant   peste  distante şi   ţări,  în numele său, faceţi   un act de cultură în care, sunt implicate  ideile, forţele dumneavoastră  intelectuale, timpul. Cum  rezolvaţi problema   economică?

Problema economică nu este o „problema“, decât în masura în care nu dispunem de suficient idealism. Cheltuielile noastre sunt în fapt minore, raportate la  bugetul unui occidental. Cheltuielile de server, acces internet, cablu şi circulaţie email, sau programe software de tot felul, taxe, sunt plătite din bugetul asociaţiei Agero, buget pe care revista îl sprijină la rândul sau, prin inserarea de publicitate în favoarea sponsorilor societăţii Agero. In plus, fiecare membru al redacţiei lucrează de acasă, în timpul său liber, de la calculatorul personal. Este în fapt un buget echilibrat şi sigur, căci asociaţia Agero dispune de suficientă forţă financiară, pentru noi programe sau cheltuieli de server, ca noi să ne putem continua munca, fără a ne face griji despre eventuale indisponibilităţi financiare. Munca de programare şi afişare, strict în sens tehnologic, îmi aparţine  şi nu a fost niciodată remunerată sau obiect de calculaţie, fiindcă  n-am cerut aşa ceva şi nici nu aş pretinde bani, pentru o activitate comunitară, pe care o prestez cu placere şi din devotament. Corectura, tehnoredactarea, prezentarea grafică a materialelor ce sosesc zilnic de la corespondenţi au preluat-o partial şi colegii mei de redactie, dl. Roca şi doamna Cuc, precum şi o parte din munca de corespondenţă. Menţionez că ambii colegi de redacţie, prestează aceasta muncă gratuit, la fel ca şi mine. In concluzie, cheltuielile de redacţie sunt minime. Materialele sosite pe adresa redacţiei şi orice prezentări pe sit, au regim de gratuitate, nu sunt remunerate, aşa cum nici nu cerem cheltuieli de afişare, singurul criteriu de publicare fiind calitatea articolului şi interesul jurnalistic general!

 4) Să  vorbim şi despre pasiunea care este un ingredient  necesar, dar când şi rezistă  în timp, lucrurile devin spectaculoase.

Pasiunea – da, pentru lucrul bine făcut, este mai puţin o notă filozofică, mai degrabă aş vedea-o ca o confirmare a unei mari iubiri: dragostea mea pentru români şi limba română. De aceea, tot ce facem aici, este expresia unui patriotism real, necondiţionat, sincer şi firesc, în cele din urmă. Fiindcă pentru un român în străinătate, patria are întotdeauna alte dimensiuni, comparativ cu cele ale românului rămas „acasă“. Iar rezistenţa sa, dată şi de succesul autentic de care ne bucurăm, nu face decât să ne confirme că ceea ce am pus aici pe picioare, are într-adevar rostul său, un caracter profund românesc, ce este în fapt tipic neamului nostru, căci românii sunt una dintre cele mai vechi şi originale naţiuni europene, născuţi şi nu făcuţi sau veniţi, mai vechi şi mai autentici decât toţi vecinii noştri de după graniţe, în orice direcţie, chiar cu îngăduinţă, am privi. Avem cum se spune şi la Agero o anume  „rezistenţă  în sânge“. In fapt, aceasta ne-o şi doream atât pentru noi, la Agero, cât şi pentru cei de acasă, şi cred că ne-a şi reusit, cu unele mici excepţii, fapt ce ne motivează pentru o şi mai stabilă continuitate. Clubul intelectual al revistei de cultură a Agero are astăzi peste 200 de corespondenţi ( eu le-aş spune „români planetari“), este aşadar, dacă vreţi, o familie cu adevărat  „globală“ de intelectuali şi împătimiţi ai limbii române.

 5) In perimetrul culturii germane, cum este  percepută o revistă  în limba româna?

Din păcate avem mult prea puţină rezonanţă din partea cititorilor germani, ca să vă dau un răspuns sigur. Faptul că edităm revista Agero din Germania este însă un factor pozitiv, ce atestă spiritul democratic autentic de aici. N-am avut niciodată senzaţia de a fi fost toleraţi, dimpotrivă, activitatea noastră este considerată de către autorităţile germane ca fiind de bun obştesc! Dar ca publicaţie în limba română, ce poate fi citită şi înţeleasă doar de vorbitorii limbii române de aici, cei mai mulţi cetăţeni germani, care ne citesc zilnic, sunt la origine şvabi bănăţeni sau saşi transilvăneni, precum şi români din numeroasele familii mixte. Suntem însă recunoscuţi pentru spiritul românesc ce îl promovăm de mai multe instituţii din ţară, dar şi germane, menţionând aici exemplar Forumul Germano-Roman din Berlin, prezidat de doamna dr.h.c. Susanne Kastner, vicepreşedinta Bundestagului german, pe care o cunosc personal, încă din vremea când prezidam Liga Asociaţiilor Romano-Germane din Germania. Mai multe  asociaţii germane din Germania de Sud, dar şi din Elveţia germanofonă, întreţin cu noi relaţii de corespondenţă şi ne trimit materiale spre publicare. Relaţiile sunt aşadar bune şi de viitor.

6) Numărul cititorilor utilizatori este în creştere ?

Media citirilor pe zi a trecut din aprilie 2006 de cinci mii şi a rămas de atunci, cu mici oscilaţii, constantă. Apreciem conform statisticilor Agero, creşterea numărului de cititori zilnici, la circa o mie pe an. Speram deci, ca în 2007 să avem cel puţin şase mii de cititori zilnici. Oricum ar fi însă situaţia, numărul citirilor are, cel puţin pentru mine, un caracter secundar, căci noi nu ne finanţăm prin publicitate. După cum ştiţi, revista Agero are un profund caracter cultural şi de informare în limba română, de  tribună liberă, ce nu cenzurează şi nu practică atacul la persoană. Cred că acestea sunt atuurile sale, cu care vom asigura cititorilor nostri o şi mai bună calitate pe viitor. Cei ce ne citesc, găsesc la noi, ceva nou, sau poate ce părea de mult pierdut, un bun simţ şi o stabilitate dată de curăţenia sufletească a corespondenţilor noştri, garantul succesului nostru, un factor de care ţinem seama.

7) Se cunosc avantajele unei  publicaţii de  gen electronic, v-ar  tenta şi formula sa  tradiţională? Ar fi mai  greu de realizat  cred, mai costisitoare dar, pe de alta parte, cuvântul  tipărit pe hârtie rezistă  mai mult  prin ani. Comparând cele două  formule, ramâneţi de partea  modernitatii??

Cu siguranţă. Sigur că publicaţia Agero are un caracter internaţional, de presă electronică şi tocmai de aceea gratuitatea sa prin internet este evidentă, iar factorul primordial ce îl urmărim este să fie accesată în primul rând gratuit şi pe mai departe, de cât mai multe persoane! O serie de publicaţii electronice oferă articole de top contra cost! Noi nu avem de gând să o facem. Iar cum o publicaţie pe hârtie este costisitoare, precum şi mai dificil de tehnoredactat sau remis prin poştă, cu mari cheltuieli de logistică, este în aceste condiţii neaccesibilă oricărui cetatean român de pretutindeni ( pe care în fapt îl deservim direct prin metoda „internet“), tot ceea ce trebuie să îndeplinească logistic, este să dispună de acces internet relativ ieftin. Aşadar, ramânem pe viitor deocamdată la aceasta apariţie electronică, ce este şi va ramâne, cel puţin în redacţia mea, gratuită. Sperăm însă să organizam pe viitor, alte câteva ediţii de carte, cu cele mai bune articole ale noastre, şi aceasta cât de curând. Suntem „copiaţi“ deja cu mausul, direct şi eficient de o serie de publicaţii pe hârtie, ştiu deja de zeci de cazuri. N-am intentat însă nimănui nici un proces, căci văd aceasta ca un act de generozitate, fiindcă dacă suntem „buni“, suntem şi copiaţi şi căutaţi.  Există o mare cerere de prezentare a materialelor pe portalul Agero, şi acesta este un argument suficient de a constata succesul nostru.

În privinţa apariţiei articolelor Agero pe hărtie, în formă de carte, am început deja discuţiile cu o serie de edituri din ţară. Avem bune relaţii cu presa scrisă, vom câştiga şi aici experienţa de care avem nevoie. Nu stiu dacă vă sau este între timp cunoscut volumul de poezie – de primă antologie de poezie al românilor din diaspora, intitulat „Blestemul lui Brancuşi“, care a fost publicat şi editat la Suceava în 2004, în cooperare cu Revista Agero si Centrul de Cultură Suceava, personal prin efortul meu şi al dl. Ion Draguşanul. Această carte a fost  o sublimă selecţie de articole ( poeme culese de pe Agero), prima de acest gen din ţară. Au urmat însă şi alte carti de eseuri, sau etnologie, cu trimiteri istorice sau diverse, din colecţiile Agero, cum ar fi de exemplu, cartea doamnei Cristea de la Viena, „Timp şi sărbatoare“, sau mai de curand „Românul planetar“ de Lucian Hetco şi altele editate de asociaţii prestigioase, cu care întreţinem relaţii de parteneriat, referindu-mă în special aici la Asociaţia Română pentru Patrimoniu, din Bucureşti, condusă de distinsul scrritor şi istoric dr. Artur Silvestri.

8) Simţământul că  faceti prin scris, legătura cu scriitorii români de pretutindeni, trebuie să fie  special

Intr-adevăr este o mare placere, la fel cum este şi o constantă răspundere, aceea, de a prelua rolul unei plăci turnante între românii de pretutindeni, corespondenţii noştri, sau cea a unui cap de pod din românitate, între germani, mijlocind contacte, fiind conştientă parte a contactului cu intelectualitatea românească,  fie ea în Germania sau oriunde, ce asigură iată, un spirit românesc unitar şi solidar, patrunzător, dar mai ales sincer şi cutezător, dincolo de graniţe artificale, cenzură, prost gust, atac la persoană sau alte oprelişti de natură jurnalistică, ce în fond cititorii noştri, nici măcar nu le caută. Sunt cu adevărat fericit, trăind intr-o ţară cu adevarat liberă, în Germania, că pot sa împlinesc prin munca mea, prin cea a colaboratorilor mei din redacţie, dar în mod special a celor peste 200 de corespondenţi ai Agero, cerinţele culturale şi informaţionale ale cititorilor noştri. Este evident că este o muncă de uzură, zilnică, făcută din idealism şi fără remuneratie, care însă personal mi-a adus o serie de satisfacţii majore. Iar acestea nu se pot plăti cu tot aurul din lume, fiindcă pentru mine, românii au nevoie stringentă de acces la cultură, în special în mod gratuit, acum - mai mult ca oricând.

9) Scrisul Dumneavoastră, cărţile Dumneavoastra întregesc desigur cartea de vizita a unui intelectual de rang european, precum sunteţi. Haideţi să vă cunoaştem şi din această perspectivă.

Inainte de toate mă consider un intelectual român, de factură comunitară, de formaţie germană, prin convingere însă un român autentic, între ceilalţi europeni, ce şi-a văzut de treabă. Căci tot ceea ce am facut în cei 16 ani de diasporă în Germania, toată munca mea comunitară, indiferent că a fost la nivel de asociaţie la Agero, sau ca preşedinte al Ligii LARG ( Liga Asocaţiilor Româno-Germane  din Germania), ori ca editor şi redactor al publicaţiei Agero, despre care vorbim astăzi, a fost pusă în slujba ideilor românismului. Personal mă consider a fi mai degrabă un vizionar sau dacă vreţi, de muncitor ce şi-a căutat silitor, întotdeauna ceva de lucru, cu un anume sens, nerisipind energii aiurea, trăindu-şi ziua la adevarata ei intensitate. Trăim însă vremuri frământate în viaţa românilor şi a lumii în general, căci neînţelegerile sunt tot mai grave, iar tarele societăţii trecute încă ne mai chinuie la noi acasă, laolaltă cu invidia, confuzia, păcatele sau alte angoase de factură comunistă ori neo-comunistă, însoţite de boli spirituale, ce ne afectează moralul şi cultura naţională. În antiteză, am gândit iniţial şi am vazut în Agero un spirit nou, un loc unde se respiră, se gândeşte liber şi se speră la mai bine, un loc de scăpare, de refugiu, sigur şi nealterat. Cele câteva cărţi sau unele eseuri pe care le-am scris de-a lungul anilor, au toate la baza lor, acest principiu, al unităţii româneşti, în fond simplu - şi eficient.

10) Literatura română, care nu beneficiază de o limbă  de circulaţie, este totuşi cunoscută acolo, cum se precepe, dacă nu sunt traduceri prea multe ?

Din păcate literatura română este mult prea puţin cunoscută în occident, sau ca să fim cinstiţi ar fi meritat să aibă ceva mai multă recunoaştere! Iar dacă nu este atât de prezentă cum ar fi meritat, s-ar mai putea face câte ceva! Sigur că avem intelectuali de elită, cunoscuţi, atât în ţară, cât şi în străinătate, dar totodată şi un marketing dezastruos. Nu avem, din păcate nici un român laureat al Premiului Nobel pentru literatură, deşi potential am fi avut!

Potenţialul cultural românesc se margineşte actualmente, mai mult la prezenţa culturală în ţară, şi acolo ceva mai puţin decât ar fi fost cazul şi mai puţin în străinătate. Este adevărat şi că finanţările în domeniul culturii, nu se mai bucură de primul rang. Dar se greşeste şi aici, la fel cum s-a greşit şi se greseste încă în turism, sau în economie în general, sau la dezvoltarea mult prea târzie a infrastructurilor stradale eficiente. Literatura română contemporană, este în fapt puţin recunoscută în occident (din vina noastră), desigur, cu unele excepţii, vorbind aici despre autori şi personalităţi româneşti ce au trăit în occident: Istrati, Ionesco, Eliade sau Cioran. Cei mai „mari“ de acasă, au ramas în mare netraduşi şi sunt practic, cu mici excepţii, necunoscuţi. La ora actuală, în spaţiul de limbă anglo-saxon cel mai cunoscut autor de origine română  este prof. dr. Smarandache, din SUA, autor a mai multor cărţi şi iniţiator al curentului literar numit „paradoxism“. Cred însă cu convingere, că vom descoperi şi marketingul precum şi eficienţa occidentală şi nu ne vom feri de prejudecăţi şi că ne vom etala calităţile la nivelul literar al altor naţiuni, nu numai la nivelul unui Institut Cultural „Titu Maiorescu“ din Berlin, ce aduce de curând un suflu nou, în prezentarea culturii, artei şi a literaturii romaneşti, cel putin în percepţia germanilor. Se scrie însă în ţară suficientă poezie bună, proză, filozofie şi istorie de calitate, care ar putea interesa la nivel european, chiar global şi ar fi bine şi primită. Nu de autori buni şi talente autentice ducem lipsă, ci de un sistem eficient, dar mai ales, ne lipsesc încă mijloacelele financiare şi iniţiativele personale, poate că ne lipsesc chiar câteva personalităţi autentice, reprezentative. La capitolul acesta, iată, suntem încă deficitari, fiind nevoie de o schimbare de mentalitate, care sper să se producă cât de rapid.

11) Legat de impedimentul traducerilor, revin şi zic, revista 'Agero',  suplineşte un asemenea prag, vă dorim rezistenţa prin ani şi proiecte  noi.  Apropos, care ar fi conturul acestora, azi ?

Revista Agero practică, ori de câte ori este posibil, traducerea lucrarilor autorilor români în limbi de circulaţie mondială. Avem şi o rubrică specială dedicată acestor traduceri, în accepţia mea, o muncă titanică şi oarecum de pionerat, căci n-o facem doar noi, o practică şi alte reviste eletronice din ţară, ceea ce este foarte bine. Există de asemenea o serie de scriitori români, care au înţeles necesitatea prezentării operei proprii în limbi de circulaţie mondială. Din păcate, nivelul bugetelor personale, la nivel de autori, este insuficient pentru traduceri de amploare, dar cunosc o serie de scriitori din România care îşi pot permite financiar aceste traduceri, sau au primit chiar dacă mai greu, acceptul unor edituri. Urmeză apoi, desfacerea lor pe pieţele străine, care din nou, este un factor comerical dificil. Dar unele lucrări au fost încununate de succes şi au fost prezentate şi lansate şi în Germania, la diverse târguri de carte.  Bine-ar fi să le găsim pe viitor şi în librării!

Proiecte noi , în ceea ce ne priveşte vor urma, am să vi le relatez în amănunt într-un viitor interviu, fiind vorba în special de adâncirea relaţiilor noastre interculturale la nivel european, nu numai între asociaţii româneşti răspândite aici, ci de o interculturalitate nouă, cu o cooperare între autori nativi de limbă germană şi română, ce vor fi traduşi exemplar în ambele limbi, aşa cum îmi doresc să oferim vârfului de lance al scriitorimii române, posibilitatea de a fi citiţi, în traduceri, din ce în ce mai numeroase în spaţiul cultural anglo-saxon.  Vom iniţia şi o simeză Agero, aflată deja în lucru, care va expune pe web lucrări ale artiştilor plastici români. După cum vedeţi, idei sunt destule.

Veronica Balaj, 23 sept. 2006