De cum am avut în mână talonul de
înbarcare pentru Tel Aviv, am simţit o stare specială şi deşi la
fiecare călătorie într-un loc nou asta e ceva normal, de data aceasta
era un soi de tulburare subţire. Nu acută , nu ascuţită . Poate să
fi fost taina ca Ţara Sfânta are ceva misterios în chiar
atmosfera sa.. Purtam la mine o carte de poeme traduse, în ebraica,
limba sfântă, de către poetul Menachem Falek şi apărută la Editura”
Zur Ott “ din Jerusalem…
Volumul îşi avea deja poevstea lui şi
eu trebuia s-o urmez. Şi s-o desăvârşesc. O poveste care a venit
spre mine fără să o fi căutat sau să mi-o fi imaginat vreodată. Totul
s-a legat de la sine , pe neaşteptate. Fără ocolişuri, fără meandre
amăgitoare.
