Interviu cu Ionuţ Caragea

Ştiu că este dificil să concurezi cu marile edituri şi reviste. Dar poţi reuşi.

Veronica Balaj: Domnule Ionuţ Caragea, sunteţi cunoscut în România ca poet, autor de aforisme şi scriitor de ficţiune. Aţi câştigat premii pentru proză scurtă la ultimele trei ediţii ale concursului Helion şi aţi publicat recent primul dv. roman. Sunteţi membru al U.S.R. şi vice-preşedintele ASLQ (Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebéc, Montréal). Aţi scos o antologie a membrilor Asociaţiei, tineţi legătura cu scriitori din lume prin diverse site-uri, într-un cuvânt promovati prin strădanie susţinută şi limba română şi scrisul în limba română pe diverse meridiane. Vă simţiţi ignorat ca scriitor din diaspora sau vă consideraţi în plină atenţie?

Ionuţ Caragea: Mi-aţi pus o întrebare dificilă la care aş fi preferat să nu răspund pentru a nu răni orgolii. Mulţi scriitori spun că trebuie să fii modest, iar unii dintre ei s-au împăcat cu ideea că poate moartea le va aduce un dram de recunoaştere. Pe plan literar sunt de acord cu ideea că modestia este calitatea celor care nu au calităţi (Napoleon). Sau că modestia este mai curând pentru proşti (Iorga). Din moment ce îţi asumi responsabilitatea de a împărtăşi maselor ceea ce eşti, ceea ce gândeşti sau ceea ce crezi, ar fi bine să laşi ipocrizia la o parte şi să îţi asumi adevărata valoare. Eşti un ratat sau eşti un geniu. Revenind la întrebarea dumneavoastră, promovez limba română şi literatura română prin toate forţele posibile. Situl www.aslrq.ro este rodul muncii mele personale. Voi promova atât marile valori cât şi scriitorii care şi-au păstrat sufletul românesc nealterat, indiferent de distanţa care îi separă de ţara-mamă. Eu nu mai pot fi ignorat, aşa cum le-ar plăcea unor indivizi invidioşi din Canada sau din România. Problema se pune când o lucrare de referinţă din literatura diasporei, Antologia ASLRQ 2009, trimisă la reviste MARI din ţară (mai ales cele din Bucureşti), se face pierdută sau este rambursată prin poştă. Care sunt adevăratele motive? Să fie doar indiferenţa faţă de ce se întâmplă în diaspora?

Veronica Balaj: La primirea dvs. în 2009 în USR s-a spus că noii membri vor consolida USR-ul. În ce credeti că ar consta această consolidare?

Ionuţ Caragea: Da, în revista Cultura, dacă îmi aduc bine aminte, am citit declaraţia domnului Gabriel Chifu, secretar al USR, în care dânsul menţiona încercarea de consolidare a USR prin primirea de noi membri. Ştiţi ce mă întreb eu? Cum vrea USR să se consolideze cu noii membri, doar prin simpla prezenţă a numelui lor în baza de date? Ce face USR pentru consolidarea efectivă? Nu publică, nu promovează opera propriilor săi membri? Sau ar trebui să ne bucurăm că peste 30 de ani vom fi nişte pensionari fericiţi? Şi până atunci să fie în vizorul USR şi al revistelor de sub egida USR doar scriitorii care publică la editurile cu prioritate? USR este o instituţie pe care o respect şi de care sunt mândru. USR este reprezentată de scriitori, de talentul lor, de munca lor, de opera lor. Poate că USR ar trebui să se inspire din efortul Ligii Scriitorilor Români, instituţie care îi promovează cu regularitate pe membrii USR în revistele de sub tutela sa? Vorbim de consolidare prin artă şi de crearea de noi alianţe, nu?

Veronica Balaj: Cum îi ajută USR pe scriitorii din diaspora şi cum menţine legătura cu ei?

Ionuţ Caragea: Doamna Balaj, sunt nişte persoane cu suflet mare în filiala USR-Iaşi din care fac parte, persoane cărora le pasă de cei de afară şi care promovează literatura română în context străin şi literatura din diaspora în spaţiul autohton românesc. Un exemplu ar fi domnul Marius Chelaru. Vorbind de USR, această institutie ar trebui să organizeze concursuri literare şi pentru scriitorii din diaspora. Ar trebui să aibă în revistele sale şi rubrici pentru membrii din diaspora. Ar trebuie să înţeleagă că promovarea membrilor de afară ajută la schimbarea imaginii României în context UNIVERSAL. USR trebuie să depăşească graniţele Bucureştiului, ale provinciilor şi ale ţării. Nu doar teoretic ci şi practic. Am dat doar câteva exemple la întâmplare. Îmi pot veni foarte multe idei dacă sunt întrebat pe această temă şi asta pentru că trăiesc într-o ţară civilizată unde am învăţat multe lucruri despre promovare şi diversitate culturală.

Veronica Balaj: V-aţi «intersectat» într-un fel sau altul cu ideea existenţei «găştilor literare»?

Ionuţ Caragea: Toată lumea vorbeşte de găştile din literatura română. Pe această temă au existat numeroase conflicte făcute publice pe internet sau în presă. Personal, nu m-am lovit de găştile respective. Sunt de prea puţin timp scriitor activ şi recunoscut dar pot spune că lucrurile se văd destul de bine de la distanţă. Şi asta mai ales datorită tendinţei de promovare ale aceloraşi şi aceloraşi nume de autori sau edituri în aceleaşi şi aceleaşi reviste.

Veronica Balaj: Sunteti un scriitor cu 16 volume publicate în 4 ani. Să înţelegem că puneţi acent pe numărul volumelor, pe cantitate?  Sunt scriitori, chiar tineri, publicaţi de Polirom, scoşi la iveala acum, şi care au lucrat la un volum de proză mai mult de zece ani (să cităm doar volumul « Venea din timpul diez », de Bogdan Suceavă, aflat ca scriitor roman tot în diaspora, în SUA).

Ionuţ Caragea: Staţi liniştită, nu mi-am propus să-i bat pe Păunescu şi Coruţ. Explozia mea de liricitate a dat naştere acestor cărţi, mă bucur că inspiraţia m-a lovit fără milă şi mă bucur că am fost receptiv la informaţia care circula în jurul meu. Este foarte mulţă suferinţă în scrierea mea, mai ales în poezie, aşa că nu se poate pune niciodată problema cantităţii. Care este cantitatea de suferinţă necesară unui om pentru a se vindeca de trecut, înstrăinare sau singurătate? În câte cărţi sau cuvinte se poate cuantifica? Dar, revenind la exemplul dumneavoastră, romanul SF pe care l-am publicat a fost scris pe perioada a cinci ani, cu multe întreruperi. Acum, suferinţa nu mai este aceeaşi, dar imaginaţia a rămas. Trecem la un alt nivel...

Veronica Balaj: Revistele literare de renume din ţară au luat în considerare această prodigioasă activitate a dumneavoastră într-un mod mulţumitor? Ştim că sunteţi publicat în reviste internaţionale on-line, ca Agero din Germania sau Observatorul din Toronto.

Ionuţ Caragea: Cu excepţia unor reviste din Bucureşti care m-au ignorat cât de mult au putut, am apărut în câteva sute de reviste pe hârtie şi publicaţii on-line din ţară şi străinătate. Agero din Germania şi Observatorul din Toronto au fost mereu receptive la apariţiile şi creaţiile subsemnatului. Promovarea pe care aceste publicaţii o fac scriitorilor români de pretutindeni este imensă. Mai ales Agero din Germania, pe care o văd cea mai importantă revistă românească pe internet. Aş mai menţiona Oglinda literară, o revistă de top din România, revista Feedback din Iaşi, revista Convorbiri literare şi recenta revistă, Luceafărul din Botoşani.

Veronica Balaj: În România sunteţi iniţiatorul poeziei Cyber. Aţi semnat volumul “Literatura Virtuală şi Curentul Generaţiei Google”. Cum a fost primit de critica literară acest demers?

Ionuţ Caragea: Acest curent a fost promovat în mai multe reviste, înainte de publicarea pe hârtie şi după apariţia volumului. Voi enumera: Feedback, Slova Creştină, Glas Comun, Napoca, Carte şi Arte, Convorbiri literare, Agero şi altele. Criticii literari intervievaţi în volum au răspuns detaliat şi ţin să le mulţumesc pentru contribuţie. Cu un plus pentru Angela Furtună şi Marius Chelaru. Aş fi vrut ca acest curent să atragă atenţia mai multor specialişti, dar cred că foarte mulţi sunt depăşiţi de lumea virtuală şi de implicaţiile Internetului în literatură. Criticii literari încă se mai chinuiesc să înţeleagă mecanismele postmodernismului, darămite să înţeleagă tainele literaturii Cyber. Trebuie să te naşti pe Google ca să înţelegi implicaţiile noii lumi virtuale. Degeaba eşti doctor în literatură dacă nu ai experienţa WWW în spate.

Veronica Balaj: Foarte multe site-uri vă citează, sunteti recunoscut şi în literatura virtuală. Cât completează aceasta, cât trage în balanţă atunci când vorbim de personalitatea unui scriitor contemporan care vrea să fie, fireşte, foarte cunoscut? Preferaţi bibliotecile tradiţionale sau cartea pe internet?

Ionuţ Caragea:  La ora actuală Internetul a preluat puterea. Mai ales prin viteza şi răspândirea informaţiei. Dar cartea de hârtie are puteri miraculoase de supravieţuire. Ambele medii de publicare trebuie să existe, să coexiste. Trebuie să te faci cunoscut şi în lumea reală şi în lumea virtuală pentru a-ţi întregi imaginea de scriitor şi de OM. Sunt fericit că am ajuns să fiu publicat pe sute de situri de citate celebre din România, Canada şi alte ţări. Faptul că oamenii iubesc esenţa scrierii mele, aforismul, care îşi are originea din poezie, îmi aduce o dublă satisfacţie. Vedeţi dumneavoastră, degeaba sunt atâţia scriitori premiaţi şi împinşi de la spate dacă opera lor nu sensibilizează masele. Nu ştiu ce se întâmpla dacă aş fi scris în România tot ceea ce am scris în exil. Dacă trăiam în Bucureşti şi publicam la editurile de acolo. Dumneavoastră unde credeţi că aş fi ajuns?

Veronica Balaj: Editura la care publicaţi v-a trimis cărtile în ţară, la biblioteci şi la revistele literare? Care a fost rezultatul?

Ionuţ Caragea: Editura Fides a trimis carţi şi la reviste şi la unii critici. Rezultatele sunt mulţumitoare. Nu pot totuşi să înţeleg un lucru. Marius Chivu vorbea la o emisiune TV despre scriitorii români din diaspora care ar trebui să fie mai mult mediatizaţi. Pentru că mi-a pomenit numele, i-am trimis nişte cărţi pe adresa revistei Dilema Veche. Am întrebat mai apoi pe adresa de e-mail a revistei dacă Marius Chivu a intrat în posesia acelor cărţi. Nu am primit niciun răspuns. Ce înseamnă asta? Şi nu este singurul caz, revenind la celebrele reviste din Bucureşti. Să nu credem totuşi în teoria conspiraţiei şi să sperăm că poate vor publica vreun poem rătăcit în spaţiul generos pe care îl „posedă”...

Veronica Balaj: Publicaţi mereu la FIDES, de ce nu şi la edituriile din ţară?

Ionuţ Caragea: Dumneavoastră ştiţi câţi bani cer editurile din ţară pentru un amărât de ISBN? Editura Eminescu mi-a cerut 1400 USD pentru 200 de volume, editura Ideea Europeană vreo 1000 de euro, editura Brumar are şi ea nevoie de sponsorizare... La Cartea Românească se publică doar debuturi în poezie, chiar dacă acele debuturi premiate la nişte concursuri de renume ajung să putrezească pe rafturile librăriilor datorită lipsei de valoare. La Vinea ştiu pe cineva care a dat o căruţă de bani ca să publice acolo şi să obţină nişte aprecieri critice de la nişte nume cunoscute. Deci, atâta timp cât majoritatea editurilor caută numai să te jecmănească, nu este mai rentabil să îţi cauţi tu editura şi oamenii serioşi cu care să colaborezi? Acuma înţelegeţi satisfacţia mea... că nu m-am făcut cunoscut nici datorită editurilor şi nici datorită criticilor care mişună în jurul lor pentru o firimitură de ciolan?

Veronica Balaj: Se cunoaşte cât de greu circulă cărţile dacă edituriile nu au serviciu foarte bun de distribuire, ceea ce e mai rar. Cum vă descurcaţi cu distribuţia propriilor volume?

Ionuţ Caragea: Tot pe calea Internetului. Sunt multe librării virtuale care se pot ocupa de distribuţie şi vânzare. Este şi mai eficace aşa. Stai acasă, dai un clic pe editură sau autor şi găseşti tot ce vrei.

Veronica Balaj: Cum supravieţuieşte un scriitor în diaspora? Cum supravieţuiesc volumele sale scrise într-o altă limbă decât limba ţării unde se află?

Ionuţ Caragea: Sunt un scriitor român care publică în România. Canada nu este „targetul” meu. Atunci când îmi voi traduce romanele de ficţiune în engleză şi franceză, atunci voi căuta să supravieţuiesc ca autor în literatura universală. Un pic de răbdare!

Veronica Balaj: Va simţiţi un scriitor român cu renume internaţional, tinând seama de legătura pe care o aveţi cu cel puţin două culturi?

Ionuţ Caragea: Pentru a avea renume internaţional ar trebui să mai public câteva cărţi în franceză şi engleză, să devin membru al uniunilor de scriitori din Québec şi Canada, să ajung în librăriile de aici şi în cele din SUA. Deocamdată sunt la început de drum, cu doar două cărţi de poezii traduse în franceză şi cu cîteva invitaţii de publicare în almanahurile SF din SUA.

Veronica Balaj: Ce rol trebuie să aibă un editor după părerea dumneavoastră?

Ionuţ Caragea: La rândul meu sunt editor al ASLRQ şi mi se pare normal să public şi să promovez cărţile cu adevărat valoroase. Îmi place să descopăr talente şi să le ajut să debuteze sau să confirme. Desigur, aspectul financiar este o problemă peste tot, de aceea un editor trebuie să ia în consideraţie şi valoarea comercială. Greu să supravieţuieşti ca editor fără să faci compromisuri...

Veronica Balaj: Cum credeţi că se poate face diferenţierea între literatura de valoare şi literatura scrisă de diverşi amatori? Critica literară de întampinare nu mai funcţionează la parametri doriţi poate şi pentru că este bombardată cu foarte multe titluri de noi apariţii editoriale. Ar mai fi şi altă cale de ierarhizare a valorilor?

Ionuţ Caragea: Ah, valoarea! Valoarea şi talentul ţi le dă Dumnezeu. Dacă meriţi să ajungi sus, atunci vei ajunge. Totuşi, ca să îţi testezi valoarea trebuie să publici în cât mai multe reviste şi pe cât mai multe situri internet. Criticii au şi ei un cuvânt de spus care nu trebuie neglijat. Cred că editurile mai puţin cunoscute şi autorii publicaţi de ele ar trebui să trimită câteva exemplare unor reviste şi unor critici neutri. Dacă volumele vor fi considerate valoroase, atunci este un pas înainte. Ştiu că este dificil să concurezi cu marile edituri şi reviste. Dar poţi reuşi. Satisfacţia este cu mult mai mare...

Veronica Balaj: Credeţi în prieteniile literare?

Ionuţ Caragea: Desigur. Oamenii care iubesc cu adevărat poezia şi literatura în general pot să treacă peste orgoliul de scriitor. Am spus totul, nu?

Veronica Balaj: Care este scopul şi miza dumneavoastră scriitoricească?

Ionuţ Caragea: Să ajung la inima şi sufletul oamenilor. Dar, sincer să fiu, îmi place să fiu şi celebru, să ştiu că nu am trăit degeaba pe acest pământ. Se pot împăca aceste aspecte? Da, atâta timp cât celebritatea nu dăunează calităţilor umane.

Veronica Balaj: Cum percepeţi succesul literar? Există, se ştie, un succes de librărie visat şi vizat de orice scriitor, dar şi acest gen de acces la public are conotaţii diferite. Poţi avea succces a la Sandra Brown şi să nu ai de-a face cu valoarea... Poţi  avea succes între scriitorii profesionişti dar nu şi la public. Sau le poţi avea pe amândouă?

Ionuţ Caragea: Succesul literar este acela care trece de testul generaţiilor. Să fii valoros acum, mâine şi mereu. Punct.

Veronica Balaj: Ce rol joacă publicul cititor în această ecuaţie complicată numită tehnicizare rapidă, informare rapidă şi diversă, goana după arginţi etc.?

Ionuţ Caragea: Publicul cititor ar trebui să fie oglinda fidelă a unui scriitor. Din păcate, lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Şi ştiţi de ce? Uneori cititorul este frustrat de inteligenţa şi talentul scriitorului. Cititorul are şi el orgoliul lui. Ca scriitor, trebuie să ştii cum să ajungi la cât mai multe categorii de cititori, fără să le lezezi inteligenţa sau sentimentele. Pe cititor trebuie să-l convingi prin puritate, sinceritate, naturaleţe, nicidecum prin surplusul de informaţie sau criptarea mesajului direct.

Veronica Balaj: Ce anume vă displace cel mai mult ca om şi ca scriitor?

Ionuţ Caragea: Îmi displace frica oamenilor de a aspira spre culmi înalte. Sau nepăsarea acelora care se gândesc doar la plăcerea lor efemeră. Ar mai fi multe de zis... dar nu vreau să devin depresiv la acest sfârşit de interviu...

VERONICA BALAJ