"O nouă limbă europeană - Poezia"

  FESTIVAL DE POEZIE, BUDAPESTA, AUGUST, 2010

Veronica Balaj

Între  4  şi  8 august , a avut loc la Budapesta a doua ediţie a Festivalului  internaţional de poezie, “MARE ŞI CUVINTE”, organizat şi iniţiat  de poetul  şi traducătorul maghiar, Aron Gaal. Întalnirea din acest an s-a desfăşurat sub  deviza, “O NOUĂ LIMBĂ EUROPEANĂ:  POEZIA”. Aron Gaal - iniţiatorul şi organizatorul festivalului. Pe cat de implicat în viaţa literară  din Ungaria şi nu numai, pe atat de   discret în comportament.  Nu vorbeşte  despre sine , dacă se înmplă să i se aducă o mulţumire în public, se retrage în sine, face un gest de genul..."lasaţi,  vorbiţi despre alţii"... Cu toate acestea, realizează  contacte scriitoriceşti internaţionale, publică în  varii reviste din diverse ţări, editeză cărţi, traduce în limba maghiară, coordonează Fundaţia Culturală "EOS" a iniţiat şi iată, e sufletul Festivalului "MARE ŞI CUVINTE"  şi bineînţeles, scrie  poezie.

      L-am cunoscut personal abia în gara Kelety, cand am sosit  pentru a onora  invitaţia la festivalul amintit. Convorbirile noastre purtate doar...electronic, au  închegat  o colaborare   fructuoasă. Personal însă,  nu ne cunoşteam  şi totuşi,  a avut încrederea să-mi publice  un volum bilingv (tradus în maghiară de Julia Schif), la editura pe care el o conduce, Editura “AMOS”, din Budapesta.

Nu mai am emoţii, programul  se  leagă  din mers, fară  volute .Trebuie să-l aşteptăm , zice Aron, şi pe Evgheni. Încă nu stiu de unde vine dar, presupun că  dinspre limba rusă. Nu greşesc, aflu că  străbate distanţa  Moscova-Budapesta cu trenul, pentru a onora idea de comunicare poetică. Admiraţia mea persistă încă.  Să  vii cu trenul tocmai de la Moscova în numele unei prietenii nu e chiar puţin lucru. 

Poeţii,  e drept şi e ştiut dar  nu e luat în seamă  prea  des,  faptul că sunt în stare să   ardă, să se dedice pentru un vers  fără să  aştepte   neaparat răsplata. În această lume mercantilă,  ar fi cazul să-i  privim cu   acceptare  măcar  în trecere şi pe ei, poeţii, aceşti pasionaţi  de viaţa cuvintelor. Şi de viaţa �n general, reuşind  să-i  imortalizeze  nuanţele în versuri.

Într-o clipă -şi face apariţia, odată cu Magdi, soţia  lui Aron  un alt  poet : dezinvolt, comunicativ, exapansiv, Menachem M. Falek, din   Tel-Aviv.  Parcă ne cunoşteam de  multă vreme, face  fotografii în faţa  trenului, în faţa peronului, îl asaltează  pe Evgheni cu  bune urări, îl fotografiază, ne fotografiază pe peron, în stradă, înainte de  a urca în maşină. Totul trebuie fixat  nu doar în memeorie  ci şi  în imagini foto.  El   vine de la aeroport dar, ce contează că a  ajuns  şi în gară. Aici  ne-am   întalnit    doar pentru a  pleca  spre  locul unde vor  sosi  şi ceilalţi  invitaţi la festival. Budapesta   ni se arată ca  un loc al  posibilelor prietenii literare,  fără orgolii ,  fără  ifose. Străbatem  oraşul  printr-o lumină tandră, calmă, vorbim în trei limbi  Aron cu Evgheni în ruseşte, Magdi  cu Aron  în maghiară, eu printre  cuvinte  ungureşti si   engleza  lui Menachem.Un mic babilon   construit adhoc   din afectuiazitate şi bucurie  de parcă   nu ne-am fi văzut de mult iar acum, în sfarşit  sosise momentul.

Locul  de întalnire al tuturor  invitaţilor - poeţi  este   la reşedinţa  lui  Aron, o vilă  cu zeci de camere, cu etaje şi uşi  de  te încurcă şi nu mai ştii pe unde ai intrat, cu  biblioteca  plină de  cărţi din alt secol, stampe, obiecte  de  anticariat, scări,  alte  scări, pomi seculari în   preajma şi trupa lui Mao,  un motan   stăpan  peste o droaie  de  pisici  negre şi bine educate care ascultă de  comenzi precum cainii dresaţi. În fine, impresia este  clară  de la  bun început: suntem în altă lume  decat  ne-am imaginat. Fiecare   oaspete -şi are  camera lui, iar eleganţa te face să mergi în varful picioarelor.

Pe terasă  facem cunoştinţă   cu   poeţii care au sosit  încă de ieri:  Neli Piguleva, şi Dimana din Bulgaria, ,, Helen Soraghan  Dwyer, din Irlanda, Zoran Pesic, de la revista  GRĂDINA, din   Nis ,Serbia, urmează  alţi  invitaţi  din alte ţări  care vor   veni  mai tarziu. 

Deoacamdată, babilonul  poetic s-a  largit, suntem confraţi sosiţi din Iralnada, Serbia, Bulgaria, Israel, Romania, Rusia şi, bineînţeles, Ungaria. Se  vorbeşte în  trei patru limbi, dar ne dumirim care de unde vine , cum  majoritatea suntem jurnalişti, consultăm programul care, vom constata că va fi, de neuitat.

  În  convorbirea cu Aron Gaal, voi  sublinia cate ceva din farmecul acestor întalniri literare absolute speciale şi pline de surprize care ne vor rămane în minte  ori de cate ori vom pronunţa cuvantul Budapesta.Inventivitatea  organizatorică  a Magdei, ne-a surprins făcandu-ne să întelegem că  respectul pentru  cuvantul stilizat artistic   face  ,,tonul”. De pildă,  la  serata literară desfăsurată în aer liber, într-o grădină interioară ,  pe pereţi erau înrămate, poemele celor care urmau să-şi citeasacă versurile în seara respectivă, însoţite de o scurtă prezentare a autorului… impresie unică...Muzica  în surdină sublinia poezia...   

V.B.  : Aron, purtăm această discuţie în limba romană. Cum ai învăţat romaneşte?
 

A.G.:  Nu vorbesc bine, fac multe greşeli după cum vezi, dar, ştiu că  mă fac înţeles. Am învăţat de unul singur. M-a atras literatura, poezia romană şi am vrut să o înteleg. Mai folosesc şi dicţionarul dar, merge...

V.B.: Dacă  ai putut să  şi traduci  din limba romană în limba maghiară, e  de persupus că înţelegi sensurile  din interiorul cuvintelor, sensul poetic vreau să spun, Ana Blandiana , căreia  i-a apărut  volumul "Refluxul sensurilor"  în limba maghiară , la editura  “Amos”, a fost  multumită de traducerea pe care ai facut-o . A fost  şi aici   prezentă la lansarea carţii?
 

A.G.:  Da ,  uite  volumul arată bine,  a fost lansat  la Budapesta   şi a apărut la Editura" Amos"   cum  ai spus, o editură, pe care eu am înfiinţat-o. Am scos  multe carţi  deja  pot  spune că  m-am  specializat în traduceri pentru că  sunt mai multe de acest fel .Îmi  place să traduc.Aşa cunoasc mai bine  poezia  care îmi place. Traduc ceea ce cred că este  de valoare, mă documentez şi văd care  poet  este  mai cunoscut. Deci, chiar dacă nu am învăţat la şcoală,   limba respectivă din care traduc, poezia se poate descifra, fiind şi eu poet,   cred  că mă ajută să înţeleg  sensurile,  ritmul  secret al versurilor.
 

V.B.: Aş  rămane deocamdată la legatura  cu poezia  romană - există  un interes  special pentru ea... Cum se  explică? Ştiu că nu există poet roman contemporan  important  pe care să nu-l cunoşti într-un fel sau altul.
 

 A.G.:   E adevărat, am plăcerea să cunosc mult din literatură, este foarte interesantă, am citit mult, am fost la festivaluri poetice la Galaţi, sau la zilele unor reviste importante, la Iaşi, la Piteşti, la Brăila la Sighet, am prieteni mulţi scriitori din Romania. Aici sunt volumele celor care m-au vizitat, uite, ăsta e de la Vulturescu, conversez cu Daniel Corbu, Lucian Vasiliu, n-aş vrea să spun întrega listă, Cassian Maria Spiridon de la Convorbiri, nu mai spun de prietenul meu Vasile Dan de la Arad pe care l-am trades, un volum foarte bun de critică literară. Acum mă bucură volumul tău, “Pirueta pe catalige”, mă bucură că a fost lansat aici, la festival. Am scos şi o antologie de poezie romană în maghiară şi nu mă voi opri la aceste titluri.
 

V.B.:  Din care limbi mai traduci în maghiară?
 

A.G.:  Din  rusă  de exemplu, o limbă pe care o stăpanesc ceva mai bine.
 

V.B.:  Să  recapitulăm, eşti  poet şi traducător şi editor, şi  iniţiator  de festival literar dar  coordonezi şi  fundaţie culturală...multe planuri, acelaşi scop: literatura. Crezi aşadar în rolul   poeziei şi al scrisului literar indiferent  de  vremuri?
 

 A.G.:  Categoric. Eu aş   propune chiar  ca poezia SA FIE  LIMBA EUROPEANĂ. La modul figurat desigur, dar să fie   atat de prezentă  în viaţa  contemporană  încat,  să   poată  avea  puterea unei limbi de comunicare . Indiferent de ţară. Cum circulă foarte repede alte informaţii din diverse domenii, ar putea circula şi poezia dacă ar fi mai multe personae interesate de traduceri, de publicarea în alte limbi decat cea maternă în reviste literare din alte ţări. Eu am încredinţarea că se poate. Am experimentat cu poeziile mele. Dacă sunt traduse şi publicate în alte ţări, e ca şi cum am convorbi cu ceilalţi cititori sau scriitori.

V.B.:  Cand  limba materna nu este  de circulaţie  mare, cum e şi romana  şi maghiara, poetul, scriitorul  în general trebuie să se descurce singur şi în privinţa traducerilor. Nu toată lumea are şansa  de a beneficia de traducători  specializaţi şi aflaţi  la varii mari edituri din Europa.La noi există   concursuri ca sa zic aşa  , de texte şi autori propuşi pentru traduceri specializate în străinătate… Care este situaţia în Ungaria?
 

A.G.:  Şi la noi  există  colaborări cu diverse edituri şi editori care  sunt renumiţi  dar  funcţionează foarte bine şi  sistemul traducerilor  făcute de  poeţi între poeţi sau, de  cunoscători ai unei limbi de circulaţie.Valoarea  se va  impune în timp.Nu se poate  şti acum  care este  balanţa.
 

V.B.: Prieteniile  literare  au un rol important cred şi în acest caz...
 

A.G.: Eu nu  concep viaţa literară fără prietenii. Nu am orgoliu ca sunt  deasupra altora, ştiu valoarea mea, dar  accept  obligatoriu, ca norma de creaţie  şi prietenia lieterară adică valoarea celuilalt  de langă noi. De fapt  este cunoscut  că am mulţi   prieteni   poeţi în lumea largă. (foto: coperta Piruete pe catalige - poeme, de Veronica Balaj).

V.B.:  Un  argument  este chiar acest festival iniţiat pentru a face  legături între  ţări şi poeţi. După  ce alte principii vă ghidaţi ca  sa fie o reuşită  aceste întalniri internaţionale?

A.G.: În primul rand, principiul  încrederii în  talentul şi munca celuilalt,  şi, desigur,  principiul  valorii.Nu exclud  principiul prietniei literare  pentru că, chiar  prin acest gen de  întalniri internaţionale îmi fac noi prieteni , cunosc  o altă lume . Eu mă documentez luni de zile  înainte de a face lista cu invitaţii. Am şi alte   principii, de pildă  să nu fac  nici un fel de compromisuri.Nu caut sponsorizări care să mă oblige la compromisuri,,  nu accept . Cărţile  prezentate la festival trebuie să fie   un bun intrat în biblioteci şi care să reziste  ca punct de reper. Măcar  ca punct de reper cultural.  La   reşedinţa Marelui Rabin  din Budapesta aţi văzut biblioteca unde este onorant că sunt şi carţile participanţilor la fetsival. Cartea dumneavoastră, chiar a fost lansată aici. Lansarea care a avut loc acolo, cred că  aduce  o lărgire a sferei de interes. Vreau să se ştie ca există şi  poezie  în  lumea contemporană, de aceea  fac legături   diverse, invit poeţii la primarul localităţii, fac întalnire între poeţi şi actori. La această ediţie, la serata de muzică şi poezie,  după cum aţi trăit  pe viu ca să zic aşa, a  fost  public emoţionat,  a  recitat  unul dintre cei mai cunoscuţi actori maghiari, Robert   Gherghey. Publicul este astfel mai interesat sa vina.

V.B.: Cum funcţionează  ideea de sponzori pentru  acest segment, litaratura?

 A.G.: Funcţioneaz. Mai întai gandesc şi   calculez eu primul , care  ar fi direcţia de acţionare…Nu  îmi plac refuzurile.Aşa că, le previn.De obicei, sponzorii  devin prieteni ai literaturii, ai poeziei, Acesta  e  încă un caştig pentru artă, să mă  refer doar la doamna Erika DE LACAFENEAUA “RODIN"  DIN SAINT ANDRE .

Aţi  văzut cu cată bucurie a participat la lectura poetică şi, datorită ei, există placa  din marmură  cu numele tuturor participanţilor  la această ediţie . La prima ediţie, este o altă   marcare în piatră. E un lucru care  rămane, să se ştie că  a trecut pe acolo şi poezia. Primirea la Primarul din oraş   a avut şi ea un ecou. E bine ca şi oficialităţile să  onoreze  poeţii. Din cand în cand.Cat se poate dar pentru asta trebuie strădanie. Şi tact. Şi perseverenţă . Magdi, directoarea editurii şi sprijinul meu în  organizare  are foarte mult  tact, dilpomaţie… E necesara.

V.B.: Am văzut cum mesajul poeziei  pleacă în mai multe ţări odată cu poeţii ..ce urmează acum în programul lui Aron Gaal ?? 
 

A.G. : Am în plan   o carte  tradusă de   Menachem  MFalekin   ebraică, sunt alte   titluri care aşteaptă la editură, mai e şi  creaţia poetică în  intempestivitatea sa, mereu  este ceva  de făcut... 

 V.B.:  Va doresc succes  şi mai ales, multe alte prietenii literare, multe ediţii al festivalului ca, în acest mod , poezia şi carţile să circule 

 A.G.:Neaparat, în noua limbă europeană...

VERONICA BALAJ,  BUDAPESTA,7 AUGUST,  2010

FESTIVALUL "  MARE ŞI CUVINTE "