Piruetă
pe catalige
Când ziua, când în vis
merg pe catalige
două arătătoare de ceasornic
inegale
din pricina unei anomalii
a timpului-născut în mine
odată cu-o piruetă
greşită —
înainte, sus, colindând încolo, încoace,
mişcarea pe catalige
se face auzită;
sunt cineva
în timpanele vremii
şi ale semenilor / bocănesc
„mai e puţin / şi-ajungi la cer”,
îmi strigă unii / atinşi de linguşeală
(sau de teamă);
am un picior fixat
pe secunda veche
celălalt / pe mijlocul secundei viitoare
între cap şi picioare
sub paşii suspendaţi se desfăşoară
spectacolul emoţionant
al naşterii in vitro
un aer acid,
bizarerii de celuloid...
privesc... / m-apucă râsul
şi-mi dereglez
starea de mers continuu
la o înălţime oarecare
peste inima zilei
şi micimea / ambiţiei mele
de-a purta basma gri
sau / de-a mă propti
fix de punctul unde
se întâlneşte
ritmul determinat
(plutonier în exerciţiul funcţiunii)
cu jocul aberant
al aşteptării.
VERONICA BALAJ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu