“Vera Iconia”

Utopia unei dedublari
intarzii
pe Via Dolorosa
sunt femeia Vera Iconia
aici venita ,
sa–i opresc
pe aruncatorii de pietre
si vorbe abisale
drumul in urma se surpa
in fata,
suisul cu trepte eterne
lumini ranite
vartej de vocale ceresti
cad
peste verbul ateu
izbind neprihanirea
oriunde as fugi
ma_mpedic
in propriile_mi lacrimi
din lacrimi
si glasuri izvodite
se sapa cangrene
blasfemie in aer, pe cer,
nici pasari nu vor,
martori supliciului sa fie
cuvintele intre ele se ascut,
las in jur ecou magnetizant
prin viscere de timp,
predestinate, mai nasc un pacat
gandind,”Isuse ,Doamne,
fa din pietrele lor
Arginti, aur si arama,
sa numere
prin veacuri
obosind “/
Iata, in schimb,
tie, aceasta naframa
de vrei, sterge cu ea,
tradarea si
duratele ei./

VERONICA BALAJ