“REPUBLICA LITERELOR”
Într-o literatură contemporană unde sunt aproape
instituţionalizate ura, dorinţa de eliminare şi „epurările” înfăptuite în
chipuri alambicate dar cu obiectiv precis, „scrisul scriitorilor despre
scriitori” arătând înţelegere, solidaritate şi, adeseori, pătrundere estetică
şi intuiţie asupra spiritului creator, a devenit o raritate. Ne propunem, însă,
ca să re-desţelenim această atitudine de bună-voire şi să încurajăm pe
scriitorii care scriu despre cărţile confraţilor şi despre prezenţa acestora în
literatură. Acesta este adevăratul „prezent continuu” al valorilor morale.
Obişnuiţi să
traversam trepidant calendarul cu orele zilele anii săi (şi ai noştri)
ignorăm adesea lumina unei zile ca marcă a
identităţii unui confrate cu care ne intersectăm epicul existenţial.
Dacă ne amintim totusi este ziua cutăruia…avem
oare răgazul cuvenit să-i uram neteatral gentil vois şsi sincer
La mulţi ani? Şi da si nu!
Haideti ca azi, să fie – Da!… mi-a sugerat poeta Mariana Gurza. O urare cu semnul plus în toate pentru ADRAIAN DINU RACHIERU. Personalitatea sa calmă, echilibrată, limpede în aparenţă, dar neandoielnic tulburată precum a oricărui creator ne este multora placută. Cu performanţe poliedrice în ceremonialul zgomotos cultural domnul Rachieru este o prezenţă fermă, fără a declanşa însă patimi sau vinovăţii. Emite păreri despre cărti autori reviste fenomene culturale la modul sobru elocvent cu argumente verosimile. Nimic superficial, nici o carte citită în diagonală, despre care să lanseze apoi consideraţii de complezenţă plutitoare pe lângă subiect, precum se mai întâmplă adesea. Nici nu ocoleşte însă ideile provocatoare impuse de o anume conjunctură azi când spatiul literar este înţesat de atitudini versatile amăgitoare, fals – sclipitoare, disperate îndârjite, în a atrage atenţia. Toate acestea şi multe altele ne fac pe unii dintre cunoscutii lui A.D.Rachieru să-i uram un LA MULTI ANI cu multe reusite!
Dârz şi cu diplomatie îndrăzneţ într-o ofensivă calmă, onest şi neconvertibil, să-l ştim multă vreme. Ideea de scrie aici câteva rânduri – nu-mi apartine, căci vine de la prietenii săi către mine, considerând că îndelunga mea colaborare cu el îmi va ajuta să-i schiţez prezenţa. În mişcare. Intrucât Adrian Dinu Rachieru – NU SE CANTONEAZA DOAR INTR-O SINGURA ACTIVITATE.
Este cadru universitar al Universitătii Tibiscus din Timisoara, coordonează publicaţia cu acelasi nume – Jurnal de elită didactică şi nu numai. Doar atât şi tot ar fi de ajuns dacă tinem seama de cât timp se cere alocat celor doua preocupari. Vine însă prezenţa omului de cultură Adrian Dinu Rachieru, sociolog la bază şi care vede fenomenul cultural în conexiuni in tangente cu diverse planuri. Concret am zice – coordonează EDITURA AUGUSTA, cu lecturi peste lecturi, cu asaltul autorilor, sau cele târguri de carte la care trebuie să rezisti competiţiei şi să te întorci cu premii, sau să ai în atentie mereu dimensiunea artistica a limbii romane cu puncte de reuşită şi în Republica Moldova (sustinererea finaciară apartine directorului editurii doamnei Anca Augusta, caci fara factorul economic “nu merge nimic”!.)
Haideti ca azi, să fie – Da!… mi-a sugerat poeta Mariana Gurza. O urare cu semnul plus în toate pentru ADRAIAN DINU RACHIERU. Personalitatea sa calmă, echilibrată, limpede în aparenţă, dar neandoielnic tulburată precum a oricărui creator ne este multora placută. Cu performanţe poliedrice în ceremonialul zgomotos cultural domnul Rachieru este o prezenţă fermă, fără a declanşa însă patimi sau vinovăţii. Emite păreri despre cărti autori reviste fenomene culturale la modul sobru elocvent cu argumente verosimile. Nimic superficial, nici o carte citită în diagonală, despre care să lanseze apoi consideraţii de complezenţă plutitoare pe lângă subiect, precum se mai întâmplă adesea. Nici nu ocoleşte însă ideile provocatoare impuse de o anume conjunctură azi când spatiul literar este înţesat de atitudini versatile amăgitoare, fals – sclipitoare, disperate îndârjite, în a atrage atenţia. Toate acestea şi multe altele ne fac pe unii dintre cunoscutii lui A.D.Rachieru să-i uram un LA MULTI ANI cu multe reusite!
Dârz şi cu diplomatie îndrăzneţ într-o ofensivă calmă, onest şi neconvertibil, să-l ştim multă vreme. Ideea de scrie aici câteva rânduri – nu-mi apartine, căci vine de la prietenii săi către mine, considerând că îndelunga mea colaborare cu el îmi va ajuta să-i schiţez prezenţa. În mişcare. Intrucât Adrian Dinu Rachieru – NU SE CANTONEAZA DOAR INTR-O SINGURA ACTIVITATE.
Este cadru universitar al Universitătii Tibiscus din Timisoara, coordonează publicaţia cu acelasi nume – Jurnal de elită didactică şi nu numai. Doar atât şi tot ar fi de ajuns dacă tinem seama de cât timp se cere alocat celor doua preocupari. Vine însă prezenţa omului de cultură Adrian Dinu Rachieru, sociolog la bază şi care vede fenomenul cultural în conexiuni in tangente cu diverse planuri. Concret am zice – coordonează EDITURA AUGUSTA, cu lecturi peste lecturi, cu asaltul autorilor, sau cele târguri de carte la care trebuie să rezisti competiţiei şi să te întorci cu premii, sau să ai în atentie mereu dimensiunea artistica a limbii romane cu puncte de reuşită şi în Republica Moldova (sustinererea finaciară apartine directorului editurii doamnei Anca Augusta, caci fara factorul economic “nu merge nimic”!.)
Ar
mai fi la aceeasi cotă
a profesionalismului cărţile semnate de Adrian Dinu
Rachieru: Eseuri. Critică literară. Diferite exegeze. Romane.Lucrări cu o
consistenţă ideatică şi structurală remarcabile,
cu multe paliere de lectura. Nu se
pot uita colaborările la multe reviste de cultura – la unele
fiind şi in colegiul redactional (Cronica, Luceafărul). Dar
câte prezentări de carte, ar mai fi de pomenit, câte cronici
scrise într-un an, toate onorate în stilul sau sobru cu
tenta academică.
Schita ar putea fi întregită până la un portret în mişcare cu nuanţe diferite, dar în ce mă priveşte adaug ca nota de coloratură un gand : Iată în fine un Om – prezent ca o voce distinctă demnă de încredere în perimetrul zgomotos al literaturii.
La mulţi ani, Adrian Dinu Rachieru!Schita ar putea fi întregită până la un portret în mişcare cu nuanţe diferite, dar în ce mă priveşte adaug ca nota de coloratură un gand : Iată în fine un Om – prezent ca o voce distinctă demnă de încredere în perimetrul zgomotos al literaturii.
Veronica Balaj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu