Schiţă de portret colegial

“REPUBLICA LITERELOR”

Într-o literatură contemporană unde sunt aproape instituţionalizate ura, dorinţa de eliminare şi „epurările” înfăptuite în chipuri alambicate dar cu obiectiv precis, „scrisul scriitorilor despre scriitori” arătând înţelegere, solidaritate şi, adeseori, pătrundere estetică şi intuiţie asupra spiritului creator, a devenit o raritate. Ne propunem, însă, ca să re-desţelenim această atitudine de bună-voire şi să încurajăm pe scriitorii care scriu despre cărţile confraţilor şi despre prezenţa acestora în literatură. Acesta este adevăratul „prezent continuu” al valorilor morale.

Obişnuiţi  să traversam trepidant calendarul cu orele zilele anii săi (şi ai noştri) ignorăm  adesea lumina unei zile ca marcă a identităţii unui confrate cu care ne intersectăm epicul existenţial. Dacă ne amintim totusi este ziua cutăruia…avem oare răgazul cuvenit să-i uram neteatral gentil vois şsi sincer La mulţi ani? Şi da si nu!
Haideti ca azi, să fie – Da!… mi-a  sugerat poeta Mariana Gurza. O urare cu semnul plus în toate pentru ADRAIAN DINU RACHIERU. Personalitatea sa calmă, echilibrată, limpede în aparenţă, dar neandoielnic  tulburată precum a oricărui creator ne este multora placută. Cu performanţe poliedrice în ceremonialul zgomotos cultural domnul Rachieru este o prezenţă fermă, fără a declanşa însă  patimi sau vinovăţii. Emite păreri despre cărti autori reviste fenomene culturale la modul  sobru elocvent cu argumente verosimile. Nimic superficial, nici o carte citită în diagonală, despre care să  lanseze apoi consideraţii de complezenţă plutitoare pe lângă subiect, precum se mai întâmplă adesea. Nici nu ocoleşte însă ideile provocatoare impuse de o anume  conjunctură azi când spatiul literar  este  înţesat de  atitudini  versatile amăgitoare, fals – sclipitoare, disperate îndârjite,  în a atrage atenţia. Toate acestea şi multe altele ne fac pe unii   dintre cunoscutii lui A.D.Rachieru să-i uram  un LA MULTI ANI  cu multe reusite!
Dârz şi cu  diplomatie îndrăzneţ  într-o ofensivă calmă, onest şi neconvertibil, să-l ştim multă vreme. Ideea de scrie aici câteva rânduri – nu-mi apartine, căci vine de la  prietenii săi către mine,  considerând că  îndelunga  mea colaborare cu el îmi va  ajuta  să-i schiţez  prezenţa. În mişcare. Intrucât  Adrian Dinu Rachieru – NU SE CANTONEAZA DOAR INTR-O SINGURA ACTIVITATE.
Este  cadru universitar al Universitătii Tibiscus  din Timisoara, coordonează publicaţia   cu acelasi nume – Jurnal  de elită didactică şi nu numai. Doar atât şi tot ar fi de ajuns dacă tinem seama  de cât timp se cere alocat celor  doua preocupari. Vine însă prezenţa omului de cultură Adrian Dinu Rachieru, sociolog la  bază şi  care vede  fenomenul cultural în conexiuni  in tangente cu diverse planuri. Concret am zice – coordonează   EDITURA AUGUSTA, cu  lecturi peste lecturi, cu asaltul autorilor, sau cele târguri de carte la care trebuie să  rezisti  competiţiei şi să te întorci cu premii, sau să ai în atentie mereu dimensiunea artistica a limbii romane cu puncte de reuşită şi în Republica Moldova (sustinererea  finaciară   apartine  directorului editurii doamnei Anca Augusta, caci fara factorul   economic “nu merge  nimic”!.) 

Ar mai  fi la  aceeasi  cotă  a profesionalismului cărţile semnate de Adrian Dinu Rachieru: Eseuri. Critică literară. Diferite exegeze. Romane.Lucrări cu o consistenţă   ideatică  şi structurală  remarcabile, cu multe  paliere de lectura. Nu se pot  uita colaborările la  multe reviste de cultura – la unele fiind  şi in colegiul redactional  (Cronica, Luceafărul). Dar câte  prezentări de carte, ar mai fi de pomenit, câte cronici scrise într-un an, toate   onorate în stilul sau  sobru cu tenta academică.
Schita ar putea fi  întregită până la un portret în mişcare cu nuanţe  diferite, dar  în ce  mă priveşte adaug  ca nota de coloratură un gand : Iată în fine un Om – prezent ca o voce distinctă demnă de încredere în  perimetrul zgomotos al literaturii.

La mulţi ani, Adrian Dinu Rachieru!

Veronica Balaj